- Psihoterapia este o metoda de tratare a suferintei psihice sau de refacere a starii de bine prin mijloace psihologice. Prin intermediul discutiei terapeutice putem identifica si modifica stilul de gandire, atitudinea fata de sine si viata, modul de gestionare a emotiilor, exersarea unor comportamente diferite, etc. Acestea sunt adresate prin dialoguri specifice, dar si prin intermediul anumitor tehnici si exercitii sau teme pentru acasa. Durata unei sedinte este de obicei 45-50 min, iar frecventa, de obicei, 1/sapt.
- Oamenii se pot schimba la nivel mai superficial, sau mai profund, in functie de complexitatea, sau tipul problemei cu care se confrunta: de la schimbarea obiceiului de a procrastina (a amana sarcini) pana la schimbarea unor trasaturi de personalitate, de exemplu. Astfel ca, psihoterapia variaza ca timp si resurse implicate, corespunzator nevoii/suferintei pe care o avem la un moment dat. Este comuna credinta (atat printre unii psihoterapeuti, cat si printre “pacienti”) ca un demers terapeutic ar trebui sa fie destul de indelungat, pentru a avea efect, si sa tinteasca in mod necesar chestiuni psihice profunde. In realitate, putem face destul de mult cu putin (uneori, o singura sedinta poate fi suficienta), iar nevoia multor persoane care vin la terapie este de a-si rezolva probleme curente de viata (imbunatatirea comunicarii cu partenerul, gestionarea unei perioade stresante, luarea unei decizii, dificultati de concentrare, etc) care necesita, in general, un nivel mediu de analiza si interventie. Bineinteles ca, pentru multe alte probleme (tulburari de personalitate, tulburari afective majore, etc) avem nevoie de o perioada mai mare de timp, precum si de o implicare mai consistenta (resurse interioare si exterioare – bani, timp).
- In mare, psihoterapia cuprinde urmatoarele trei etape:
In cadrul unei relatii bazate pe incredere si acceptare neconditionata din partea terapeutului are loc Exprimarea clientului (ganduri, emotii, etc). Aceasta are rol de descarcare/ventilare dar si de furnizare de informatii.
Analizarea, evaluarea continutului exprimat (emotii reprimate sau coplesitoare, atitudini sau ganduri irationale, feluri de a se comporta ineficiente, etc)., facilitarea intelegerii, eventual aparitia insightului.
Gasirea solutiei si implementarea. De exemplu: valorificarea resurselor interioare, eliminarea mecanismelor de aparare defectuoase, accesarea unor emotii mai sanatoase, inlocuirea gandurilor distorionate, evaluarea unor comportamente mai eficiente, precum si punerea in aplicare a noilor convingeri, comportamente, solutii, etc. - In general (dar nu in mod obligatoriu), schimbarea poate presupune constientizarea sau identificarea problemei si a modului in care contribuim la ea; ganduri, atitudini, stil emotional, comportamente. A intelege ca nu Realitatea e stresanta in sine, ci modul cum o percepem/interpretam si reactionam la ea. De exemplu, nu esecul unui examen produce un episod depresiv, sau de alta natura, ci focusarea excesiva pe esec, ruminarea in legatura cu el, generalizarea semnificatiei, dezvoltarea de comportamente pasive; izolare, inactivitate, etc. Acesta este modul in care persoana sufera, mai degraba decat esecul in sine.
- Schimbarea implica astfel invatarea modului de a reactiona diferit la probleme, atat interior/psihic (printr-o atitudine si perceptie diferita si gestionare diferita a emotiilor, de exemplu), cat si exterior/comportamental, prin modul de implicare in activitati. Aceste invatari trebuie apoi, puse in practica intre sedinte, pentru a fi exersate si fixate, deci psihoterapia necesita efort si in afara sedintelor.
- Modul de lucru este unul preponderent colaborativ si prin aceasta psihoterapia se deosebeste de tratamentul medical. Toate aceste schimbari in modul de a se simti, gandi si comporta, nu-i sunt prescrise sau “predate” clientului ci sunt accesate prin codescoperire sau sugestie (nemanipulativa si necoercitiva). Psihoterapeutul ofera cadrul discutiei, propune anumite teme, insa nu exercita o directivitate absoluta, ci mai degraba indruma, faciliteaza, clarifica, ajuta la intelegere. Bineinteles, gradul de structura si directivitate depinde si de abordarea terapeutica. Relatia psiholog-client este oarecum similara relatiei antrenor sportiv; de multe ori, psihoterapeutul este mai degraba un facilitator al resurselor pe care clientul deja le are (dar nu stie ca le are, sau cum sa ajunga la ele). Printre conditiile pt o terapie reusita se regasesc angajamentul (motivatia) clientului si alianta terapeutica (o relatie de incredere si colaborare intre client si terapeut). Exceptand cazurile de forta majora (pericol de suicid sau heteroagresiune) confidentialitatea este asigurata.
- Psihoterapia poate necesita din partea clientului: rabdare, deschidere catre nou, efort sustinut, disponibilitate de a-si pune la indoiala convingeri vechi sau de a tolera anumite emotii. Acestea vin in mod natural si ca urmare a implicarii active/intentionale a clientului in procesul terapeutic. Deoarece in psihoterapie nu “ni se face ceva”, ci participam (inclusiv decizonal) in majoritatea etapelor este de asteptat sa intampinam si dificultati legate de experimentarea anumitor trairi, schimbarea, uneori radicala, a opticii de viata, etc. Insa, tot acest efort este rentabil, deoarece rezultatul nu este doar depasirea unei dificultati, ci dezvoltarea de abilitati, in special, si a autonomiei personale, in general.
- Schimbarea se poate realiza uneori si de la sine, atunci cand oamenii decid, sau sunt fortati sa faca anumite schimbari in viata lor. Nu orice schimbare necesita insight si constientizare, uneori e suficient doar modificara anumitor comportamente/obiceiuri (iar oamenii fac, sau au facut asta din timpuri cand nu exista psihoterapia). In definitiv, psihoterapia este un mijloc, nu un scop in sine. Ea se subordoneaza rezolvarii unei nevoi, poate temporare, si nu trebuie sa se intinda la nesfarsit. Insa, de multe ori avem nevoie sa fim ajutati in a accesa resursele pe care nu (mai) stim ca le avem, sau am uitat cum sa le folosim.
Scopul acestui mic articol este de a prezenta procesul terapeutic intr-un mod mai transparent. Psihoterapia este o meserie destul de tanara si inca insuficient popularizata si accesata. Motivul pentru care oamenii nu consulta un psihoterapeut poate fi datorat si unei necunoasteri si reticente cu privire la natura psihoterapiei. In realitate, psihoterapia este o modalitate de tratare a suferintei psihice, accesibila majoritatii, a carei eficacitate a fost dovedita stiintific, si care isi dovedeste utilitatea (acolo unde relatia psihoterapeut este optima) in cazul celor mai multe probleme psihice cu care ne confruntam. La sfarsitul drumului (terapeutic), bilantul este mai mereu pozitiv.
“Rolul” clientului
• Nu trebuie sa se pregateasca sau sa stie nimic dinainte
• Este indicat sa participe activ la discutii si sa realizeze temele/exercitiile dintre sedinte
• (Preferabil), sa aiba minima motivatie proprie/angajament pentru schimbare
• Sa ofere feed-back sincer terapeutului cu privire la desfasurarea sedintei, si eficacitatea terapiei, in general. Un terapeut competent si bine intentionat va folosi critica in mod constructiv.