Poate ca esti o persoana care se confrunta de ceva timp cu o tulburare de anxietate si, fie ca ai urmat un tratament, fie ca ai incercat sa te descurci singur/a, nu ai reusit inca sa-ti rezolvi problema. Mai jos sunt descrise unele dintre motivele pentru care cei care se confrunta cu aceasta tulburare nu se “vindeca” in ciuda masurilor luate, sau timpului indelungat trecut de la declansarea tulburarii.
- Inca te consideri in pericol
Anxietatea este surmontata atunci cand persoana isi recapata sentimentul de siguranta (in general, sau intr-o situatie anume). Aceasta se realizeaza grosso modo atunci cand 1) percepe mai rational obiectul fricii si 2) confrunta situatia anxiogena pana la reducerea anxietatii fata de aceasta. Aceste doua obiective sunt interdependente: este nevoie de o perceptie mai realista a situatiei anxiogene pentru a o confrunta si este de nevoie de expunerea la obiectul anxietatii pentru a-ti forma o perceptie mai realista (rationala) a acestuia. In cazul tulburarilor de anxietate, persoana evita situatiile care ii declanseaza anxietate, datorita unei frici exacerbate si irationale. Evitarea acestora impiedica depasirea problemei. Anxietatea este finalizata doar in momentul in care sunt “incheiate conturile” cu obiectul anxietatii, astfel incat acesta sa nu mai constituie o sursa de teama si o “afacere neincheiata”. Pentru aceasta insa, nu exista solutie 100% confortabila. Uneori este necesara tolerarea unor situatii si senzatii neplacute (senzatia de anxietate). Din pacate, disconfortul este oricum inevitabil, fie ca alegi sa rezolvi problema, sau sa o eviti. Numai ca, disconfortul si suferinta datorate evitarii sunt mult mai intense si mai indelungate decat in cazul abordarii problemei.
- Cauza generala nu a fost adresata
Uneori, anxietatea se declanseaza datorita unei situatii de criza din viata unei persoane (dificultatea de adaptare la un loc de munca, pierderea unei persoane apropiate, o frustrare/situatie stresanta indelungata, un conflict, nevoi importante neindeplinite, etc). Tulburarea de anxietate dezvoltata in aceste situatii reprezinta un semnal ca ceva nu functioneaza cum trebuie in viata respectivei persoane, astfel incat trebuie luate unele masuri in acest sens. De multe ori, motivul declansator nu este idenificat si constientizat pe deplin, anxietatea putand lua inclusiv forma unor atacuri de panica, astfel incat, cauza reala a anxietatii nu este evidenta, ci reiese in urma unui travaliu terapeutic. Cata vreme situatia nu este constientizata si adresata, tratarea simptomelor (ex: atacurile de panica) este insuficienta.
- Solutiile la care ai recurs sunt superficiale sau insuficiente
Multe dintre “remediile” folosite in starile de anxietate duc cel mult la o rezolvare superficiala sau simptomatica (ex: un sirop de tuse poate trata tusea, dar nu raceala), ori, remediile utilizate adreseaza doar o parte a problemei (cea somatica). “Solutiile” naturiste, precum ceaiurile, sau alte “fierturi”, pot cel mult ameliora intr-o mica masura unele dintre simptomele somatice, insa in ceea ce priveste tratarea tulburarii in sine sunt cvasiinutile. Tratamentul medicamentos este mult mai eficient din acest punct de vedere, insa si acesta se adreseaza mai mult “hardului”, si nu “softului” (psihicului), nefiind abordata cauza fundamentala reprezentata de: gandurile distorsionate, evitarea experientiala, comportamentele specifice, etc. Una dintre deficientele majore ale tratamentului medicamentos ( lasand la o parte efectele secundare ) este faptul ca persoana nu este implicata activ in rezolvarea problemei, astfel incat nu simte ca detine controlul asupra acesteia.
De asemenea, sportul, sau miscarea fizica sunt recomandate in majoritatea tulburarilor emotionale, insa, fara un demers mai consistent (de tip terapeutic) produc doar efecte limitate.
- Ai dezvoltat o “fobie” fata de anxietate
Majoritatea oamenilor se confrunta, din cand in cand, cu stari de anxietate. Problema unora dintre cei care sufera de o tulburare anxioasa este ca asteapta ca tratarea anxietatii sa duca la disparitia totala a tuturor starilor de anxietate, iar atunci cand, inevitabil, trec printr-un moment anxios, considera in mod eronat ca tulburarea a revenit. Nu este de asteptat ca, chiar si in urma unui tratament de succes, sa nu te mai confrunti vreodata cu o stare de anxietate (asa cum, nu este de asteptat, daca este tratata o tulburare depresiva, sa nu mai resimti niciodata tristete). Unele stari de anxietate sunt normale si trebuie privite ca atare. Terapia anxietatii nu reprezinta o garantie pentru disparitia completa a anxietatii. Este importanta inlaturarea tulburarii si nu a tuturor starilor de anxietate.
In acelasi timp, multi “anxiosi”, datorita si unei gestionari ineficiente a starilor de anxietate, dezvolta aversiune fata de acestea. Fiecare semn de neliniste, oricat de mic, este tratat ca si cum ar fi o stare deosebit de intensa de anxietate, astfel incat incearca cu tot dinadinsul sa evite orice emotie din spectrul anxietatii (frica, neliniste, agitatie, etc). Viata de zi cu zi presupune inevitabil trairea unor stari afective neplacute. Persoanele anxioase au insa o toleranta foarte scazuta fata de astfel de stari, reactionand exagerat (aproape fobic) la aparitia acestora.
- Ai asteptat ca anxietatea sa treaca de la sine
Atata timp cat nu sunt luate masuri specifice pentru tratarea anxietatii (o forma sau alta de terapie sau tratament), este foarte putin probabil ca aceasta sa treaca de la sine. Uneori, disparitia cauzei declansatoare poate duce la remiterea simptomelor, insa sunt sanse mari ca anxietatea sa revina, data fiind vulnerabilitatea fata de aceasta. Simpla evitare a problemei nu ofera decat o solutie temporara in acest sens. In majoritatea cazurilor prezenta unei tulburari de anxietate necesita o interventie de specialitate, psihoterapia fiind alegerea cea mai potrivita.