Exista persoane care se confrunta frecvent in viata cu situatii in care sunt, intr-un fel sau altul, victimele celorlalti. Acestea isi aleg (constient sau nu) parteneri sau relatii (profesionale, amicale, etc.) in care au de cele mai multe ori de suferit. Aparent, aceste situatii s-ar datora ghinionului sau anumitor aspecte exterioare, care nu ar depinde de “victima”. In realitate, mai ales acolo unde aceste abuzuri apar constant, este vorba mai degraba de o alegere, mai mult, sau mai putin constienta.
Asta se intampla datorita “filmului” victimei. Psihologia Cognitiva numeste asta “schema cognitiva”, iar Analiza Tranzactionala, “scenariu de viata”. Pe scurt, este vorba despre credinta centrala distorsionata pe care o persoana o are despre ea, despre ceilalti, precum si despre modul in care vede lumea (exemplu: “Sunt o persoana incompetenta”, “Nu pot fi iubit/a”, “ Lumea este un loc periculos”, “Toti vor sa ma insele”, etc). In cazul de fata, persoana are despre ea imaginea unei victime, iar despre ceilalti imaginea unor agresori, sau a unor persoane de neincredere, astfel ca se poarta ca si cum ar urma sa fie inselata si intr-un fel chiar favorizeaza asta. Aceasta nu inseamna ca “agresorii” sunt inocenti, ci doar ca relatia victima-agresor este de multe ori un joc in doi.
Conform lui Jeffrey Young (Schema Therapy, 2003), reactiile la schema pot fi de capitulare (acceptare a rolului de victima), evitare (a interactiunilor cu ceilalti, pentru a nu suferi consecintele), sau supracompensare (devenind agresor, pentru a preintampina agresiunea)
Cum se formeaza?
Schema cognitiva, sau “scenariul de viata”, se formeaza in principal in copilarie, fiind rezultatul interpretarii experientelor de viata si relatiilor cu persoanele semnificative ( parintii). Situatiile din copilarie reprezinta calapodul pe care se construieste perceptia si conceptia centrala despre viata. “Victimele” au avut in cele mai multe cazuri parinti care i-au agresat, inselat, sau umilit, abuzul din copilarie, fiind prototipul abuzurilor de mai tarziu. Scenariul de viata se regaseste atat in plan cognitiv-gandit, cat si emotional-simtit (corespunde emotiei pe care persoana obisnuia sa o simta in copilarie, atunci cand era umilita, agresata, inselata). Practic, schema cognitiva faca ca persoana in cauza sa traiasca in mod repetat aceeasi scena (cea din copilarie), cu acelasi deznodamant. Capituland in fata scenariului de viata, victima isi va alege parteneri abuzivi care ii vor confirma credinta sa centrala. Potentialii agresori sunt “invitati” sa-si intre in rol (deci sa agreseze), in aceeasi masura in care, victimele accepta cu prea multa usurinta “invitatia” agresorilor.
De ce se mentine schema cognitiva?
Ar putea parea logic ca persoanele abuzate sa caute relatii diferite, in care sa nu mai suporte agresiunile celorlalti. Cu toate acestea, lucrurile stau cu totul altfel. Din mai multe motive (compulsia la repetitie – obisnuinta de a repeta o situatie, placere masochista, teama de necunoscut, sentimentul de fatalitate, dorinta de “reparatie” a situatiei originare) scenariul de viata s-a engramat atat de puternic, incat suntem prizonierii lui, chiar si atunci cand incercam sa il negam (vezi supracompensarea).
Antidotul
Este foarte dificil de “iesit” din schema, datorita poate si numai neconstientizarii acesteia. In cel mai fericit caz, persoanele vor gasi anumite relatii reparatorii care le vor face sa-si restructureze atitudinea si comportamentul, insa este putin probabil, deoarece tendinta este de a cauta parteneri care sa confirme scenariul de viata.
Psihoterapia ramane principala si poate singura cale de rezolvare a problemei. In cadrul acesteia se realizeaza tratarea schemei prin identificarea si constientizarea ei, modificarea convingerilor, restructurarea modurilor de percepere a situatiilor, adresarea emotiilor rigidizate si nerezolvate(traumatice) si schimbarea comportamentelor pasiv-agresive. Clientii pot invata cum sa recunoasca atunci cand ”intra” in schema, precum si cum sa gestioneze comportamental situatiile de agresiune.
Bibliografie
Steve Wasserman “The Mistrust/Abuse Schema-An overview” < http://schematherapylondon.org/?p=849
Jeffrey E. Young, “Schema Therapy”, 2003
Freud, S., “Dincolo de principiul placerii”, 1920