Nevoia de certitudine si cautarea excesiva a sigurantei caracterizeaza multe persoane care sufera de anxietate. Acestor persoane, incertitudinea si neprevazutul le provoaca disconfort si chiar teama. O consecinta naturala a acestei nevoi excesive de siguranta este desfasurarea unor comportamente de control(planificari minutioase, asigurari si verificari repetate, hipervigilenta), prin care se incearca anularea oricaror surprize neplacute. Desi cei mai multi oameni accepta o oarecare doza inerenta de risc si neprevazut in viata lor, pentru persoanele anxioase cautarea sigurantei merge atat de departe, incat isi sacrifica insasi bucuria de a trai pentru a evita cu orice pret un deznodamant nefericit.
“Daca nu ma asigur, voi fi in pericol!”
De cele mai multe ori, o convingere (preluata de la parinti) ca viata ar putea fi 100% sigura daca esti suficient de prevazator(sau foarte nesigura, daca nu esti indeajuns) poate sta la baza acestui comportament de cautare a sigurantei si certitudiniii. Sub influenta educatiei, poate fi incurajat un stil de viata care favorizeaza excesiv siguranta, in detrimentul libertatii de actiune si spontaneitatii. De regula parintii(sub imperiul propriei anxietati) subliniaza aspectele negative, periculoase ale vietii, incurajand prevederea cu orice pret. Datorita pretentiilor nerealiste privind securitatea si predictibilitatea, precum si fobiei de neprevazut, viata e traita uneori in mod restrictiv evitand orice forma de “aventurare”, sau risc.
Nici o asigurare nu e suficienta; nevoia nevrotica si insatiabila de siguranta indeamna la un travaliu neobosit de reasigurari si anticipari continue. Credinta este aceea ca lipsa prevederii echivaleaza cu cresterea pericolului. In acelasi timp, asigurarea exacerbata este insotita de o supraestimare a probabilitatilor ca ceva sa mearga rau. Simultan cu exagerarea pericolului, persoanele in cauza minimalizeaza atat dovezile de siguranta, cat si propria capacitate de a face fata provocarilor.
“Surpriza” fatala
Aceasta nevoie exagerata de siguranta poate fi inteleasa daca se ia in considerare scenariul potrivit caruia, la un moment dat, o persoana a fost victima unui eveniment imprevizibil cu urmari negative pentru ea. Acest fapt a putut avea drept consecinte sensibilizarea si receptivitatea deosebita fata de acest tip de evenimente si nevoia de a se asigura ca pe viitor va fi la adapost fata de asemenea “neplaceri”. Distresul psihic resimtit la momentul respectiv a dus la cresterea vigilentei in situatii similare. Intalnirea cu evenimentul declansator de anxietate a fost uneori atat de marcanta, incat persoana isi inchipuie ca nu va putea supravietui unei a doua “intalniri”. In aceste conditii poate avea loc o “supraconstientizare” a pericolului; constiinta faptului ca acel eveniment se poate (re)intampla s-a extins pana la afectarea sentimentului de siguranta. Acceptarea unui risc rezonabil nu mai este suficienta; datorita “traumei” suferite, persoana are nevoie de o certitudine. Din punct de vedere psihologic, socul suferit nu a fost asimilat. Nu s-a reusit acceptarea, gasirea sensului acelei intamplari si, poate cel mai important, o exprimare afectiva a prejudiciului suferit(un soi de travaliu de doliu). In aceste conditii, desi aparent irationala, cautarea intensiva a asigurarii devine oarecum justificabila, avand in vedere distresul suportat la momentul zero al anxietatii.
Interventia psihoterapeutica poate avea ca obiective: acceptarea incertitudinii ca aspect inerent al vietii, reevaluarea indicilor de siguranta si a increderii in capacitatea proprie de a face fata neprevazutului, dezvoltarea unei atitudini mai flexibile si realiste fata de lume si viata, precum si asimilarea si “rezolvarea” traumei originare.
Bibliografie
- DAVID A. CLARK, ARON T. BECK, “Terapia cognitiva a tulburarilor de anxietate”, Editura ASCR, Cluj Napoca, 2012
- ROBERT L.LEAHY, STEPHEN J. HOLLAND, “Planuri de tratament si interventii pentru depresie si anxietate”, Editura ASCR, Cluj Napoca, 2012
- ANDRE MOREAU, “Ca sa traiesti mai bine in prezent, impaca-te cu trecutul”, editura TREI, Bucuresti 2006